Usa spre catacombele vietii.

Pasesti incet , fara sa iti treaca prin mintea rece unde te aflii.Cu mana care tremura de teama atingi zidurile
infioratoare ,dai de un coridor intunecat.Ceva te atrage, o fortza parca iti cheama sufletul si te indeamna sa strabati drumul.. .Pe chipul tau se vede curajul dar in adancul tau cativa fiori iti strabat corpul.Un pas, inca un pas ,deja te simti inconjurat de lucruri misterioase.Linistea iti omoara auzul , prea multa liniste ,se aud doar pasii tai si respiratia puternica si rece ce o lasi in urma.Te intrebi cu groaza ce ar putea fi in capatul coridorului, ai vrea sa vezi dar pentru asta trebuie sa strabati intunericul,sa te lupti cu gandurile tale negative , sa invingi teama.Te opresti.Te uiti in spate la singurl bec care incearca din rasputeri sa lumineze,te intorci iar in fatza incepe intunericul.Plin de fortza intri in acel loc negru , fara viata. NU mai vezi nimic. Pasesti incet evitand anumite obstacole.Din acea liniste , sunete infioratoare se aud parca din peretii umezi si reci.Mintea ta incearca sa fuga inapoi spre lumina dar tu nu poti opri dorinta de a vedea ce se afla dupa intuneric.Poate va fi mai multa lumina , sau poate nu se va mai termina niciodata acest drum.Trec minute,dar ai impresia ca trec ore...mergi ce mergi si vezi un punct alb.Un alt bec chinuit de soarta care incearca sa iti lumineze calea.In fatza ta vezi o usa.Oare ce se afla dupa ea?Atingi usor clanta si apesi cu putere iar aceasta se deschide...un sacrtait insuportabil iti mangaie timpanele.Vezi negru.Plin de firca indraznesti sa treci de usa.Un intuneric total se avanta in fatza ta.Unde a disparut lumina?dar cel mai important..unde esti?Treci pragul usii iar deodata aceasta se inchide.Un zgomot puternic te apropie de un infart.Te intorci si incerci sa deschizi usa,dar fara rezultate.Iti dai  seama ca acea curiozitate tocmai te-a facut sa treci poarta catacombelor infernului.

Lupta dreptatii.

Picatura Sentimentelor.

Alergi de ura ce te cuprinde prin inautrul tau , gol , fara ganduri.Te simti ca intr-un adevrat razboi ce victoria este intrezisa, nu ai o cale de scapare , te zbati ca o fiara fara mila , insetata de vieti  si cu o viteza cutremuratoare ajungi la un moment dat sa iti dai seama ca esti condus.Esti inconjurat de o panza de care tot raul este agatzat , se prinde de tine si incepe sa-ti scormone prin piele, frica neincetata,din ochii tai umezi, curg rauri de sentimente ascunse care acum isi au rostul .Simti insfarsit ca traiesti , ca ai control asupra vietii , acele ghiare puternice ale raului iti dau drumul si te lasa liber.Plutesti , plutesti usor si vezi acea parte a vietii pe care nu ai trait-o pana acum.Acel suflet plin de bunatate parca s-a renascut.Ai mii de dorinte de implinit dar din inima ta crapata , curge picatura cu picatura , siropul acru plin de ura ce se imprastie prin sangele tau cald. Ajungi sa te distrugi .Sa incepi sa iti sfasai cu burtalitate toate gandurile care iti furnica sufletul .Vrei libertate ,dar parca viata iti vrea sfarsitu ,chinuindu-te.Vrei sa scapi , dar creatura din tine care te mananca pe dinautru .Simti cum te scurgi ca un simplu râu,un suflet nevinovat.Dar gandeste-te ca o fiinta bea acea apa rece , hranindu-se cu sentimentele tale.

F a l s a J u d e c a t a .

Cand ajugi la limita dintre durere si fantezie, cand strigatul de moarte iti rasuna in urechi ca un impact periculos, atunci te trezesti dintr-un cosmar care nici nu sti daca l-ai trait de fapt, ai mii de sanse sa iti revii din soc , dar singurul lucur ce te tine incremenit este drama vietii.Cauti fara rabdare in mintea ta o cale de scapare , o simpla solutie care sa te scoata din momentul dureros . Cat cauti , trupul prinde constiinta , si se zbate cautand sperante ce sparg colivia de tipete ingorzitoare , ce te face sa te sacrifici pentru sufletul tau neviovat . Iesi la lumina , esti orbit de atata bunatate, de atata siguranta si pura creativitate, vrei sa cunosti aceasta lume cat mai bine ,dar nu ai timp sa clipesti ca te trezesti din nou captiv in lanturile vietii. Te intrebi cu ce ai gresit, cauti raspunsuri si te ingropi in ganduri ce nu se mai termina , ai impresia ca nu poti supravietuii acestor chinuri care nici macar nu le meriti.Ai o durere in inima , simit ca totul se crapa si devii cenusa ce timpul o va rapi obligand-o sa se transforme intr-un alt om chinuit de soarta.Viata e plina de obstacole ,trebuie sa fi lucid si atent la lucurile ascunse , ce pot aparea in fiecare secunda ruinandu-ti sperantele ca mai poti trai, viata nu e simpla asa ca nu o irosi.